Daniel Verejanu și Consiliul Europei

Eu și Consiliul Europei

Am vizitat Consiliul Europei (Strasbourg) pentru prima dată în 2000, în cadrul unui proiect inițiat de mine: Caravana Culturii Păcii, membrii caravanei fiind 10 din cei mai activi voluntari ai OMCT, călătorie care a durat vreo 20 de zile, cu care am pornit de la Chișinău și am trecut din capitală în capitală, din țară în țară, pe la București, de la Timișoara am luat încă un membru, un elev talentat, la Budapesta am avut o primire la municipalitate, a urmat Viena, Consiliul Europei (Strasbourg) și UNESCO (Paris) unde membrii Caravanei au fost primiți de înalte oficialități. Eram un adolescent vioi când l-am cunoscut pe Secretarul General  al Consiliului Europei la acel timp E.S.Walter Schwimmer, care apoi de câte ori mă vedea, îmi ieșea în întâmpinare și-mi strângea mâna. În 2001 Organizația Mondială a Copiilor Talentați (OMCT), în care, în calitatea mea de lider/voluntar răspundeam de relații externe, a obținut statut participativ la Consiliul Europei. Acest statut oferea niște drepturi aparte, și încă, eram invitați la Strasbourg de patru ori pe an la diferite reuniuni, la Conferința ONG-lor cu statut partipativ, la Asambleea Parlamentară, la Centrul European al Tineretului de pe lângă Consiliul Europei. Eu studiam la Liceul „Jean Monnet”, la București, și bursa nu-mi ajungea să achit chiria unei gazde, care în fiecare an se dubla, nici vorbă de suportarea cheltuielilor de participare la asemenea evenimente. Ci poeta Renata Verejanu, președinte-fondator al OMCT, făcea tot posibilul ca o mică delegație să meargă la reuniunile de la Consiliul Europei și UNESCO, cel puțin o dată în an.  Când am devenit student, aveam un interes aparte pentru participarea la asemene reuniuni, onoram mai multe invitații. Și dacă eram activi la Conferința ONG-urilor cu statut participativ, eram invitați la seminare, stagieri unde se achitau toate cheltuielile. Era câte un an norocos, când eram selectat și invitat la două seminare importante. La asemenea reuniuni comunicam cu mulți semeni din diferite țări, participam la pregătirea unor documente și legi care apoi eru votate de Asambleea Parlamentară a Consiliului Europei. Eu căpătam o experiantă unică, și visam să devin Ambasador al micului stat în lumea mare. Dar, între timp, lansam și implementam noi și noi proiecte pentru copii și tineret. 

Doi ani la rând OMCT a desfășurat Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț” sub înaltul patronaj al Secretarului General al Consiliului Europei E.S. Walter Schwimmer. Cred că era primul proiect din Europa de Est care se implementa sub patronajul Secretarului General al Consiliului Europei. Era un patronaj moral, fără susinere financiară, căci acest for european se întreține, în mare, din cotizațiile anuale ale țărilor membre, printre care și Moldova, mereu în datorii... Dar acest patronaj era o mare onoare pentru cultura națională, pentru tânărul stat.  La un Summit al miniștrilor  de exterme, desfășurat la Chișinău, la Palatul Republicii, cu mult timp până la eveniment am fost anunțați de la cabinetul Domniei Sale, precum că Secretarul General al Consiliului Europei ne invită la Summit. Președintele OMCT delegase câțiva voluntari activi, liderii. (Vezi una din imaginele de la acel eveniment).  

După asemenea întâlniri eram și mai motivați să muncim în folosul comunității, a societății, fără ca cineva să fie remunerat. Pentru noi, tinerii care doream să călătorim, să cunoaștem lumea, să dobândim noi competențe cea mai importantă „remunerare” a voluntarilor activi, deveniți deja lideri, erau invitațiile la importante reuniuni, congrese, seminare de la Consiliul Europei (Strasbourg) și UNESCO (Paris). Au fost, au urmat și alte motivații. Și nimeni, absolut nimeni nu putea pricepe marea noastră dorință (interes) de a munci, marea noastră bucurie de tot ce realizam, și cum de ne reușea să implementăm în fiecare an nu unul, ci câteva proiecte grandioase, cu lume de peste lume, și cât de fericiți eram când fiecare proiect devenea o frumoasă tradiție. O, dar ce bucurie și câtă motivație a fost Pașaportul de Tânăr Ambasador al Culturii Păcii, înmânat de Secretarul General ONU, în Elveția, 2000...Și Premiul Ministerului Tineretului „Cel mai activ coordonator de voluntari” m-a bucurat. Trei voluntari, dintre cei mai activi ai OMCT au primit distincții de stat, printre care și un tânăr pe nume Daniel Verejanu a primit Ordinul „Meritul Civic”.

    În 2009 am scris două cărți: „Hello, Democracy” și „Eu și Consiliul Europei”, dar unde și cum să editezi. Deoarece unde-s doi puterea crește, am născocit/inventat o metodă de a edita împreună cu doamna Renata Verejanu, care era drastic marginalizată și un sfert de veac nu i se editase nici o carte, și Domnia Sa tocmai decisese să preia și locul editorului propriului destin... Astfel am lansat și un proiect editorial,  Proiectul „Alternativa Societății”. Munceam toată vara, în loc de vacanță, așa încât, începând cu toamna lui 2010 OMCT avea propriul stand plin cu cărți la Salonul Internațional de Carte de la Biblioteca Națională a Republicii Moldova. La una din edițiile renumitului Salon Internațional de Carte, cu volumul „Eu și Consiliul Europei” am obținut un Premiu și un nou Premiu al Ministerului Tineretului al Republicii Moldova. Mai mulți ani am partivipat cu un stand enorm la Salonul Internațional de Carte BOOKFEST, Chișinău. La Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret cartea mea „Lucian Blaga, puterea creatoare ca putere absolută” a obținut un premiu, apoi și Premiul municipal al Tineretului, categoria „științe”, apoi  Diploma de onoare la Festivalul-Concurs Avangarda XXII, Bacău.

      Iată de ce, și cum, îndată după proclamarea independenței Republicii Moldova, din timpul adolescenței, împreună cu alți tineri inimoși, îndemnați de poeta Renata Verejanu, am lansat peste 100 de proiecte, la finele implementării fiecărui proiect se cerea crearea unei noi structuri. O mare parte din aceste structuri moderne ale Societății Civile au dobândit personalitate juridică. Astfel, am fost unul dintre fondatori și am activat din 1992 până în 2023 la: Revista „Micul Prinț”, f.1992, Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț””, f.1993, Prima Conferință Europeană a Junilor Jurnaliști, 1995, Organizația Mondială a Copiilor Talentați, 1995, Ziarul „Copiii Europei”, 1997,  primele Cluburi UNESCO, reunite în Federația din Moldova a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO (FMACCU), 2000, „Eu vorbesc în limba ta, Tu vorbești în limba mea”, 2001, Caravana Culturii Păcii, 2000,  Asambleea în Deplasare a Tinerilor Europeni, Cluburile Consiliului Europei, 2001, Ora Consiliului Europei,  Academia Europeană a Societății Civile, 2003, Conferința Transfrontalieră a Tinerilor (Conferința TT), 2004, Marșul Voluntarilor pentru Pace, 2007, Marșul Voluntarilor pentru Drepturile Omului, 2008, Copiii  Talentați spun NU, copupției., Lecțiile Deschise „EU AM DREPTUL”de la Palatul Național și multe alte proiecte reunite toate în Rețeaua OMCT. Un proiect aparte a fost ORA CONSILIULUI EUROPEI, proiect lansat de mine, dar susținut de președintele OMCT, prin care am ținut seminare mai multe luni la Colegiul de Vinificație de la Stăuceni, am ales cei mai activi tineri și domnișoare pentru echipa de Observatori Naționali Imparțiali, din partea Primului Club al Consiliului Europei (un alt proiect lansat de mine în 2001), În cadrul programului lansat de doamna Renata Verejanu „REȚEAUA de OBSERVATORI NAȚIONALI IMPARȚIALI” domnia sa i-a învățat pe toți tinerii cum să monitorizeze. Eram echipa cea mai bună, observatorii noștri fiind apoi ademeniți de alte ONG-uri și organizații bănoase. Dar proiectul de monitorizare a alegerilor de toate nivelurile cu numele de „a MUNCI, a IUBI, a TRĂI” l-am desfășurat mai mulți ani, eu fiind șeful unei dintre echipe. Un proiect nespus de drag e SĂPTĂMÂNA ONU. Au urmat noi și noi proiecte de o frumusețe rară.

Dar, ce să vă comunic eu, pe când voi, miile de beneficiari și participanți ai acestor proiecte cu un impact extraordinar de benefic, le cunoașteți prea bine. Esențialul să nu uitați de unde ați pornit, să țineți minte că ați fost printre primii și să continuați să-i îndemați și pe alții să fie voluntari activi, și să muncească în folosul comunității, a societății...

 (O imagine de la prima vizită la Consiliul Europei, Strasbourg, anul 2000)