METAFORA...lui Daniel Verejanu

 Metafora, comunicarea dintre conştient şi inconştient

(Andreea Arsene în dialog cu Daniel Verejanu)

Andreea Arsene. Dragă Daniel Verejanu, ai editat în primele săptămâni ale noului an o carte de o rară frumusețe ca nume, ținută și profunzimi pe care tu ai putut să le pătrunzi prin cercetări de ani de zile și să extragi noi mesaje blagiene pe care, iată, că le aduci în fața admiratorilor lui Lucian Blaga. Care a fost imboldul să muncești în acest timp al sărbătorilor de iarnă sau aveai deja gata pregătit de editare volumul „Metafora, comunicarea dintre conștient și inconștient”?

Daniel Verejanu. În anii studiilor doctorale la Academia de Științe a Moldovei am editat primul volum, dedicat Aniversării de 120 ani de la nașterea lui Lucian Blaga…

A.A. …Cartea dumneavoastră „Lucian Blaga, puterea creatoare ca putere absolută”, cu o prefață realizată de ilustrul academician Mihai Cimpoi,  am obținut-o acum câțiva ani, când am fost la Chișinău. Din câte cunosc, cartea a avut mai multe ediții, a primit multe recenzii pozitive din partea academicienilor și exegeților blagieni din România și nu doar, ai obținut cu ea și câteva premii importante… Cartea se află în mai multe biblioteci și îi ajută pe liceeni, studenți, masteranzi, doctoranzi să-l cunoască mai profund pe Lucian Blaga, fiindu-le mai ușor să susțină examenele…

D.V. …și mi-am zis atunci că îi voi dedica marelui Lucian Blaga câte un volum cu noile mele studii și la alte aniversări. În 2025 vom desfășura mai multe evenimente cu prilejul  Aniversării de 130 ani de la nașterea poetului, filosofului și diplomatului român.  Manuscrisul  „Metafora, comunicarea dintre conștient și inconștient” era deja pregătit, chiar editasem câteva exemplare, de probă, pe care le dăruisem unor cunoștințe, la ziua de naștere, spre a testa cum va fi recepționată cartea de cititorul care nu vine din domeniul filologiei. Și când ceruse o carte un renumit critic literar – nu aveam nici un exemplar.

A.A. Original… Un tiraj de probă… De unde ai deprins această practică?…

D.V. Da, un poet, pe care ambii îi cunoşteam editează fiecare carte mai întâi cu un tiraj de douăsprezece exemplare și le dăruie la prieteni, la colegii scriitori și insistă pe o părere sinceră. Un exemplar își lasă pe masa de lucru, la care mai muncește un an, apoi editează un tiraj  consistent. Or, susține dânsa, când manuscrisul are forma unei cărți, se vede mai clar ce mai e de redactat.

A.A. Din ce ştiu eu, ai fost simpatizat de fostul vicepreședinte al Academiei Române, regretatul academician Alexandru Surdu, care era încântat de noile tale descoperiri. 

Iar, E.S.Ambasadorul Nicolae Mareș a scris într-o postfață la o carte a ta:  „Totul s-a petrecut la Lancrăm, în casa veche în care s-a născut Lucian Blaga, la edițiile mai recente ale Festivalului Internaţional care îi poartă numele. Am fost plăcut surprins când am aflat că tânărul, promițătorul Daniel s-a aplecat de câțiva ani asupra vieții și creației autorului  Trilogiei cunoașterii. Mai mult, am avut ocazia să ascult două din intervențiile sale la Festival, contribuții în care cu mult curaj pune în valoare aspecte inedite privind gândirea blagiană în context universal. O face cu mult har. Spune lucruri despre care la București, în România și în alte țări nu prea s-a spus. Aceasta a fost concluzia la care am ajuns după ce a prezentat comunicarea intitulată: „Lucian Blaga, puterea creatoare ca putere absolută”.

D.V. După numele acelui studiu/eseu numisem primul volum. Începusem să primesc felicitări din mai multe direcții, și de peste Prut, și din SUA, Canada…

 A.A. Apariția primului volum a fost suficient să te plaseze în rândul exegeților blagieni. Ai invitații la importante conferințe internaționale… Dar de ce l-ai ales tocmai pe Blaga?

D.V. În „eleganţa filosofică a frumuseţii umane”, Blaga – continuând universul lui Eminescu, – cu un univers poate nu la fel de veşnic ca dragostea, mai ales, ca dorul, deoarece frumuseţea umană se schimbă prin secole, – a adus dovada că omul de creație e o mare putere de care societatea nu poate să nu ţină cont. Şi constatăm acest lucru mai ales în perioadele de tranziţie de la un sistem la altul, când e în pericol societatea unde, cineva poate găsi de cuviinţă că oamenii n-au dreptul să gândească liber. Sclavii şi lingăii au prioritate în existenţa lor la periferia universului demascat de Eminescu, divulgat de Blaga sau depistat de alt geniu creator. Ci anume pe parcursul acestei perioade am văzut cât sunt de neputincioşi şi neînsemnaţi unii demnitari în preajma puterii creatoare – unica putere adevărată…

A.A. De aici vine dragostea de Lucian Blaga, diplomatul?

D.V. Anume Lucian Blaga diplomatul, cum aș fi dorit să continuie cercetarea mea, în calitate de licențiat în relații internaționale la facultatea de la SNSPA, ci conducătorul științific a găsit de cuviință să fac cercetare imensei opere poetice și filosofice a lui Blaga. Prin acei ani am publicat câteva eseuri în săptămânalul Literatura și Arta. La publicarea articolului „Noi și Mihai Eminescu” mai mulți savanți, academicieni m-au citat în cărțile lor, bucuroși că descoperiseră un tânăr care gândește profund filosofic.  

A.A. Aceste cărți inedite ale tale sunt dovada unei munci laborioase, să nu zic, titanice,  care nu oricui îi este menită.  Și, să înțeleg că ai abandonat minunata revistă „Micul Prinț”, Cluburile Consiliului Europei, toate proiectele tale din Societatea Civilă, cu care ai înfrumusețat viața semenilor tăi și a altor mii de tinere talente din lume…  și te-ai dedicat muncii de cercetare…

D.V.  E imposibil să-ți abandonezi copilăria, tinerețea…

A.A. M-am documentat şi am aflat că ai activat mulți ani în Societatea Civilă,  te cunoșteai cu mulți șefi de state, cu vreo cinci Secretari Generali ai Consiliului Europei, cu șefi de la UNESCO, cu parlamentari, miniștri din diferite țări… Prin anii 1995 -2015 te cunoșteai cu toți ambasadorii acreditați la Chișinău și București.

D.V. Toți cei care munceam la ONG-urile din Rețeaua OMCT eram copii, am crescut odată cu OMCT. Singurul adult era preşedintele OMCT, creatoarea acestei „împărății a tinerelor talente”.  Toți aveam „funcții” importante.  Eu, deși eram atașat cultural, apoi vicepreședinte –  îndeplineam orice muncă: elaboram și redactam comunicate, pregăteam spre editare Revista „Micul Prinț”, aduceam pachetele cu reviste de la tipografie, eram translatorul căci, elev fiind,  cunoșteam bine limba engleză, primeam delegații, desfășuram cursuri de pregătire a observatorilor naționali imparțiali, desfășuram monitorizarea alegerilor de toate nivelurile, livram noi proiecte…

A.A. De fapt ai fost și rămâi cartea de vizită, dacă se poate să zic așa, a evenimentelor pe care le desfășurați cu OMCT.

D.V. Într-un fel, și un purtător de cuvânt al ONG-lor din Rețeaua OMCT și răspundeam de strategiile de comunicare, monitorizam documentația care intra sau pleca către ambasadele acreditate în Moldova. Mai multe ambasade erau curioase să cunoască proiectele  originale pe care le realizau ONG-urile noastre, structuri moderne, unicile structuri care nu aveau finanțare nici din interior, nici din exterior.

A.A. Atât de pasionat erai de aceste activităţi, încât te-ai dedicat lor atâțea ani de zile?…  

D.V. Îmi iubeam țara… Îmi place tot ce am făcut și fac, căci prin toate și aparte prin fiecare proiect-eveniment am încercat să schimbăm mentalități, am promovat și promovăm țara.

A.A. Îți amintești de vreunul dintre ambasadorii pe care i-ai cunoscut?

D.V. Indubitabil, sunt lucruri care nu se uită niciodată. E.S.Ambasadorul N.Mareș, din care dumitale ai citat. Cum aș uita eu, sau tinerii voluntari, care erau la acel timp studenți, cum am sărbătorit Crăciunul la vila de reședință a Ambasadorului Germaniei, cu E.S. Ambasadorul Wolfgang Lerke și corpul diplomatic de la Chișinău… Acum, când ne întâlnim la vreo recepție cu E.S. W. Lerke, facem neapărat poze împreună; cum să uit gestul frumos al E.S. Marcel Dinu, care, aflând că ziua de naștere a poetei Renata Verejanu coincidea cu vizita lui Emil Constantinescu, președintele României la Chișinău, a invitat-o pe poetă și un grup de voluntari la Ambasada României, astfel președintele Emil Constantinescu s-a reîntâlnit cu liderii de la OMCT, cu care realizase câteva ediții ale Festivalului-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț” la București, și a felicitat-o pe poetă.  Pot să zic că mi-i dor de E.S. Lin Zenlhong, ambasadorul Republicii Populare Chineze, deseori ne aducem aminte și vorbim de el în familie; doar cuvinte frumoase avem de spus despre E.S.Mary Pendleton, ambasadorul SUA; de E.S. Ambasadoul Daniel Ioniță; de E.S. Johannes Giffels, unul dintre  primii reprezentanți ai Germaniei la Chișinău, a cărui fiică a  fost membru al Colegiului de Redacție la Revista „Micul Prinț”.  Toți acești ambasdori și mulți alții (Ambasadorii Norvegiei, Olandei, Portugaliei etc.) care aveau viza de reședință la București, – sunt diplomați înnăscuți.

A.A. E adevărat că acasă și între prieteni ți se zice Excelența Sa?

D.V. Se mai întâmplă… Din 2000, când am primit pașaportul de Tânăr Ambasador al Culturii Păcii, înmânat de Kofi Annan, Secretarul General ONU, la un Forum Mondial al Copiilor, în Elveția. Dar mai multă lume cunoscută și necunoscută, îmi zice „Micul Prinț”, chiar și acum, când sunt bărbat în toată firea. Se trage de la revista „Micul Prinț”a cărui autor sunt și pe care o edităm din 1992.

A.A.  Erai în societatea înaltă… De fapt, ești o persoană publică de pe când erai adolescent. Credeam că după liceul de la Bucureșri, unde ai susținut foarte bine bacalaureatul, pleci undeva…la Paris, la Strasbourg sau în SUA…

D.V. Eu? Acum nu aș pleca, atunci… era imposibil. Venisem la Liceul „Jean Monnet” în clasa a VI-a. Cât am făcut studii la București mi-era  dor de Moldova, de casă, de mama… de toate structurile pe care le creasem, de toate proiectele (în sens de evenimente) la care munceam… După Revista Micul Prinț, am creat Cluburile Consiliului Europei, Cluburile UNESCO, Clubul ONU… Toate proiectele pe care le implementam erau proiectele noastre, nu aduse pe farfurie de pe undeva… Erau și sunt proiecte inedite, viabile, foarte îndrăgite de beneficiari, cu un impact benefic extraordinar. Multe au fost preluate de alții, noi ne bucuram că am fost deschizători de noi drumuri pentru multă lume…

A.A. Din câte ai realizat – constatăm că erai nu „atașat cultural”, ci Ministru de Externe al OMCT… Acum și al Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație…

D.V. După facultate, dacă aveam o mare dorință să plec prin lume – era vorba doar de o vizită de serviciu, de o călătorie… Am călătorit mult. Întotdeauna, dar mai ales în perioada cât OMCT a avut statut participativ la Consiliul Europei, am primit invitații la importante reuniuni la Consiliul Europei, la UNESCO, în diferite țări. Aproape că zilnic primeam o bogată corespondență de la Strasbourg de la UNESCO, Paris… În engleză, franceză, în alte limbi… Eu răspundeam de comunicarea cu forurile europene, cu președinția, parlament, guvern, cu toate ambasadele...  Mai bine decât mine nu putea să se descurce nimeni. Cum aș fi putut să plec undeva, aiurea… Dar mai e încă ceva – să ne imaginăm, pe o clipă doar, că pleacă tot tineretul din Moldova…  Am mai putea să afirmăm că avem un stat? Fără tineret putem avea o țară? Fără dragoste poate exista viața?

A.A. Deși ai făcut zece ani știință, te-ai dedicat trilogiilor blagiene,  constatăm că n-ai  părăsit nici activitatea în Societatea Civilă…

D.V. Anume Lucian Blaga, trilogiile marelui filosof, despre care un savant susținea că în cel de-al doilea stat român doar el și eu am citit trilogiile lui Blaga…  Acum, după ce liderul OMCT a avut ghinionul să treacă printr-un accident, am  redus  o parte din structurile pe care le creasem  până în anul 2000 în Societatea Civilă. În prezent activează Organizația Mondială a Copiilor Talentați (OMCT), 1995, primul ONG cu statut participativ la Consiliul Europei (2001-2017) și cartierul general la Chișinău, Academia Europeană a Societății Civile, 2003, și, cea mai recentă structură, care am fondat-o acum 7 ani, Uniunea Internațională a Oamenilor de Creație (2018)… OMCT va aniversa în acest an 30 ani de activitate rodnică, activitate cunoscută departe peste frontierele țării…

A.A. Atât de frumos sună și un nume, și altul…  Dar și toate celelalte proiecte ale  voastre…  În știință,  e clar – nemurirea lui Lucian Blaga  te preocupă.  Dar ca voluntar cu un stagiu de peste un sfert de veac de activitate în Societatea Civilă, chiar dacă în haosul din Republica Moldova din acești ani, din păcate, acești ani nu s-au luat ca stagiu, tu, personal, ce îți propui pentru 2025?

D.V. Cu războiul din Est - toată Europa e în haos. Cu Doamne ajută, cum zici, în calitatea de Președinte al Consiliului de Conducere  (cu o mâna de voluntari noi, căci cei din generația de aur au crescut,  s-au căsătorit… și au plecat în lumea mare), sperăm și în 2025 să implementăm un evantai de proiecte-evenimente:  Ora Consiliului Europei (proiect lansat în 2001, care va cuprinde sute de tineri din licee și colegii), Caravana Culturii Păcii (cu care în 2000 am traversat toată Europa până la Consiliul Europei, Strasbourg și UNESCO, Paris), Conferința Transfrontalieră a Tinerilor Jurnaliști, Politicieni, Juriști, Economiști, Artiști visavis de UE (proiectul meu, lansat în 2004, la SNSPA, cu doctoranzi de la instituțiile universitare de prestigiu din România, Ucraina și Moldova), Marșul Voluntarilor pentru Pace (lansat în 2007, cu 1000 de elevi), Crăciunul Oamenilor de Creație, Gala Premiilor UIOC, Festivalul Internațional de Poezie „Renata Verejanu”, ediția a XII,  Forumul Oamenilor de Creație, Conferința Europeană a Junilor Jurnaliști (pr. lansat în 1995, ediția din acest an va fi online și va cuprinde mai multe țări), Marșul Tinerelor Talente pentru Drepturile Copilului (pr. lansat în 2008, cu 1000 de copii), Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț”(cu care am lansat la nivel național și internațional peste 30 mii de tinere talente,ediția a XXXIII), Proiectul „Alternativa Societății” (proiect editorial, lansat în 2007), continuăm să edităm cea mai frumoasă revistă pentru copii și tineret – Revista „Micul Prinț” și Ziarul „Copiii Europei”…  Săptămânal desfășurăm un șir de alte evenimente, poate că nu atât de grandioase, prin bibliotecile publice, universitare, liceale – Cu Drag de Eminescu, Cenaclul „Grai Matern”, Mese rotunde,  Expoziția de Carte dedicată Independenței Republicii Moldova etc.etc.etc.  

A.A. Sunt încântată… Credeam că toate acestea le poate realiza doar vreo câteva ministere, cu colective impunătoare, luate împreună, cu un buget de câteva sute de milioane…

D.V. Fără milioane, dar căutăm și noi parteneri pe măsura proiectelor noastre, căci vrem să aducem noroc la cât mai multă lume. Chiar și în aceste condiții de criză căutăm să alungăm depresia din sufletul semenilor noștri, să bucurăm tinerele talente aflate în dificultate, să insuflăm încrederea în sine, demnitatea de om, să promovăm arta, literatura, cultura și tradițiile naționale, adevărul istoric, drepturile omului, statul de drept, să promovăm o mass media cu adevărat liberă și independentă, să creem prestigiul Republicii Moldova în lume…

A.A. Se afirmă că în 2025 multe se vor schimba… Se schimbă multe în cosmos, în natură… Cum simți tu aceste timpuri?

D.V. De prin anii 2020-2022 au început mari schimbări, care au trezit omenirea din starea sa de somnolență, de lux și comoditate.  Lumea lacomă și nesătulă nu simte că milioanele agonisite nu mai sunt lucruri de admirație chiar nici pentru cei naivi. Se întâmplă niște transformări uluitoare…  Corupții și șmecherii sunt disprețuiți. Universul se reînoiește, renaște. Îi va impune pe toți să se schimbe…

A.A. Din acest motiv au fost desființate peste cincizeci de instituții de cercetare din Moldova?  Sau erau deja atinse de putregaiul corupţiei? Dar despre acest aspect vom vorbi în alt dialog…

D.V.  Am descoperit că e ușor să te îndrăgostești, dar să iubești…e altceva.  Pot să constat, că unii oameni sunt fără de suflet, nu au darul de a iubi… Alții merg pe trupuri nu pentru ași face carieră, ci pentru a conduce alți oameni… Ei nu percep, că funcțiile înalte nu atrag respectul oamenilor, dacă nu ești om de omenie. Oamenii falși sunt periculoși… Cum să comunici cu ei? Și mă văd  nevoit  deseori să vorbesc mai puțin, ci să meditez mai mult.

A.A. Îi semeni lui Lucian Blaga…

D.V. Vine un timp al oamenilor noi, care gândesc altfel, care vor binele oamenilor din jur. Satisfacția interioară de la tot ce făceam m-a făcut să muncesc doar pe entuziasm peste 30 ani… Cât de satisfăcut eram că aduceam bucurii într-o mulțime de case, pentru o mulțime de familii, pentru sute și mii de copii, adolescenți, tineri… care nu-mi erau nici rude, nici prieteni, nici cunoscuți… Molipseam pe fiecare să facă un bine altuia. Or, dacă nu erau organizațiile noastre, proiectele noastre care captau atâțea copii, atâta tineret, atâta lume, cine știe azi de câte închisori era nevoie, adăugător. Aceste organizații nici nu cereau bani, doreau doar să nu li se pună piedici, mai ales piedici muncii noastre creatoare…

A.A. Da, vin timpuri noi… Dar nu ușoare. Și tu, care dintotdeauna nu ai nici o apartenenţă politică, ce alt sprijin ai în această activitate?

D.V. Dragostea lumii... și multă muncă... Conștientizez că pentru libertate se plătește. Sunt un om liber și independent, omul care-și pune întrebarea: ce facem cu viața noastră? E prea simplu să aplici pentru o funcție și să muncești pentru un salariu. E necesar să fii creatorul unui colectiv, să fii înțeles de oamenii cu care încerci să constitui un colectiv. Acest segment de timp în care se încearcă (sau poate că se mimează doar) constituirea unor noi colective – e un timp foarte dificil, chiar periculos. Un om cinstit, omenos, integru, cu demnitate, cu respect de oameni – pare străniu în acest proces.

A.A. Aceasta e societatea de după pandemie...

D.V.  Din timpul pandemiei, tot ce folosește omul (pâine, vin, legume, fructe, educație, cultură) pare să fie contrafăcut. Însăși lumea e cumva o societate contrafăcută. Ar fi trist să rămânem o societate contrafăcută… Răul a luat chipul binelui și lumea crede că binele nu mai este viu. Folosind o hrană  contrafăcută – omul nu mai gândește corect, omul nu mai are rușine, remușcări.  Ba mai mult ca atât, unele instituții sunt pline cu persoane care nu se simt bine dacă fățărnicia nu e prezentă. Ci eu mă strădui să mă țin la distanță de orice energie negativă și să mă bucur de tot ce vine nou. Îmi ascult intuiția și am încredere în ea.

A.A. În timp ce tu accepți schimbarea, alte evenimente vin. Cum vei afla dacă sunt evenimente importante sau nu…

D.V. Se mai dialogează cu lumea cumva artificial, ca și cum se vorbește cu un computer. În asemenea comunicare  – e foarte puțină lumină, căldură, profunzime… Cuvintele sunt neputincioase pentru a transmite profunzimea unei informații, sensul unei atmosfere. Doar prin cuvinte nu poți afla cum e omul, bun sau rău. Prin evenimentele pe care le poate produce un om, prin perspectivele pe care le propune altora, comunității, societății, țării –  vezi pe cine ai alături, cine îți sunt contemporanii.  Important e să fim producători de evenimente și nu de bârfe și dezinformare.

A.A. Tu, un tânăr producător al atâtor evenimente cu impact pozitiv, te simți înțeles, acceptat de societatea acesta contrafăcută?

D.V. În orice societate, chiar și acum, după pandemie, după război, sunt oameni care vor să schimbe lumea spre bine. Altfel, ar fi trist de tot. Ar fi un dezastru. Întotdeauna și oriunde eu încerc să mă aflu în stare pașnică.

A.A. Știu că te mândrești cu mama ta… Multă lume care o cunoaște, nu doar din țară, se mândrește cu poeta de la Chişinău. Părinții copiilor talentați o cred pe poeta Renata Verejanu un om unic… Cum e să fii fiul unei personalități renumite?

D.V. „Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare” se numește unul dintre cele mai frumoase și originale volume de poezii ale poetei. Nu importă că e o personalitate recunoscută de societate, sau un jurnalist, regizor, editor... e mama ta - important e să ai ce învăța de la ea, să-ți fie cel mai bun prieten. Și nici acestea nu sunt o garanție că ți-a fi ușor în viață, că vei fi fericit în perioada aceasta de tranziție nesfârșită. Doar încrederea în sine, în propriile puteri te salvează.

A.A. Pe această notă optimistă, de încredere în ziua de mâine, îți mulțumesc pentru acest interviu.

D.V. Și eu îți mulțumesc, dragă Andreea, pentru că știi să întreții acest dialog dintre Danemarca și Moldova, care iată că de câțiva ani are o frumoasă continuitate.

proiecte dragi

 

Daniel Verejanu și Consiliul Europei

Eu și Consiliul Europei

Am vizitat Consiliul Europei (Strasbourg) pentru prima dată în 2000, în cadrul unui proiect inițiat de mine: Caravana Culturii Păcii, membrii caravanei fiind 10 din cei mai activi voluntari ai OMCT, călătorie care a durat vreo 20 de zile, cu care am pornit de la Chișinău și am trecut din capitală în capitală, din țară în țară, pe la București, de la Timișoara am luat încă un membru, un elev talentat, la Budapesta am avut o primire la municipalitate, a urmat Viena, Consiliul Europei (Strasbourg) și UNESCO (Paris) unde membrii Caravanei au fost primiți de înalte oficialități. Eram un adolescent vioi când l-am cunoscut pe Secretarul General  al Consiliului Europei la acel timp E.S.Walter Schwimmer, care apoi de câte ori mă vedea, îmi ieșea în întâmpinare și-mi strângea mâna. În 2001 Organizația Mondială a Copiilor Talentați (OMCT), în care, în calitatea mea de lider/voluntar răspundeam de relații externe, a obținut statut participativ la Consiliul Europei. Acest statut oferea niște drepturi aparte, și încă, eram invitați la Strasbourg de patru ori pe an la diferite reuniuni, la Conferința ONG-lor cu statut partipativ, la Asambleea Parlamentară, la Centrul European al Tineretului de pe lângă Consiliul Europei. Eu studiam la Liceul „Jean Monnet”, la București, și bursa nu-mi ajungea să achit chiria unei gazde, care în fiecare an se dubla, nici vorbă de suportarea cheltuielilor de participare la asemenea evenimente. Ci poeta Renata Verejanu, președinte-fondator al OMCT, făcea tot posibilul ca o mică delegație să meargă la reuniunile de la Consiliul Europei și UNESCO, cel puțin o dată în an.  Când am devenit student, aveam un interes aparte pentru participarea la asemene reuniuni, onoram mai multe invitații. Și dacă eram activi la Conferința ONG-urilor cu statut participativ, eram invitați la seminare, stagieri unde se achitau toate cheltuielile. Era câte un an norocos, când eram selectat și invitat la două seminare importante. La asemenea reuniuni comunicam cu mulți semeni din diferite țări, participam la pregătirea unor documente și legi care apoi eru votate de Asambleea Parlamentară a Consiliului Europei. Eu căpătam o experiantă unică, și visam să devin Ambasador al micului stat în lumea mare. Dar, între timp, lansam și implementam noi și noi proiecte pentru copii și tineret. 

Doi ani la rând OMCT a desfășurat Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț” sub înaltul patronaj al Secretarului General al Consiliului Europei E.S. Walter Schwimmer. Cred că era primul proiect din Europa de Est care se implementa sub patronajul Secretarului General al Consiliului Europei. Era un patronaj moral, fără susinere financiară, căci acest for european se întreține, în mare, din cotizațiile anuale ale țărilor membre, printre care și Moldova, mereu în datorii... Dar acest patronaj era o mare onoare pentru cultura națională, pentru tânărul stat.  La un Summit al miniștrilor  de exterme, desfășurat la Chișinău, la Palatul Republicii, cu mult timp până la eveniment am fost anunțați de la cabinetul Domniei Sale, precum că Secretarul General al Consiliului Europei ne invită la Summit. Președintele OMCT delegase câțiva voluntari activi, liderii. (Vezi una din imaginele de la acel eveniment).  

După asemenea întâlniri eram și mai motivați să muncim în folosul comunității, a societății, fără ca cineva să fie remunerat. Pentru noi, tinerii care doream să călătorim, să cunoaștem lumea, să dobândim noi competențe cea mai importantă „remunerare” a voluntarilor activi, deveniți deja lideri, erau invitațiile la importante reuniuni, congrese, seminare de la Consiliul Europei (Strasbourg) și UNESCO (Paris). Au fost, au urmat și alte motivații. Și nimeni, absolut nimeni nu putea pricepe marea noastră dorință (interes) de a munci, marea noastră bucurie de tot ce realizam, și cum de ne reușea să implementăm în fiecare an nu unul, ci câteva proiecte grandioase, cu lume de peste lume, și cât de fericiți eram când fiecare proiect devenea o frumoasă tradiție. O, dar ce bucurie și câtă motivație a fost Pașaportul de Tânăr Ambasador al Culturii Păcii, înmânat de Secretarul General ONU, în Elveția, 2000...Și Premiul Ministerului Tineretului „Cel mai activ coordonator de voluntari” m-a bucurat. Trei voluntari, dintre cei mai activi ai OMCT au primit distincții de stat, printre care și un tânăr pe nume Daniel Verejanu a primit Ordinul „Meritul Civic”.

    În 2009 am scris două cărți: „Hello, Democracy” și „Eu și Consiliul Europei”, dar unde și cum să editezi. Deoarece unde-s doi puterea crește, am născocit/inventat o metodă de a edita împreună cu doamna Renata Verejanu, care era drastic marginalizată și un sfert de veac nu i se editase nici o carte, și Domnia Sa tocmai decisese să preia și locul editorului propriului destin... Astfel am lansat și un proiect editorial,  Proiectul „Alternativa Societății”. Munceam toată vara, în loc de vacanță, așa încât, începând cu toamna lui 2010 OMCT avea propriul stand plin cu cărți la Salonul Internațional de Carte de la Biblioteca Națională a Republicii Moldova. La una din edițiile renumitului Salon Internațional de Carte, cu volumul „Eu și Consiliul Europei” am obținut un Premiu și un nou Premiu al Ministerului Tineretului al Republicii Moldova. Mai mulți ani am partivipat cu un stand enorm la Salonul Internațional de Carte BOOKFEST, Chișinău. La Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret cartea mea „Lucian Blaga, puterea creatoare ca putere absolută” a obținut un premiu, apoi și Premiul municipal al Tineretului, categoria „științe”, apoi  Diploma de onoare la Festivalul-Concurs Avangarda XXII, Bacău.

      Iată de ce, și cum, îndată după proclamarea independenței Republicii Moldova, din timpul adolescenței, împreună cu alți tineri inimoși, îndemnați de poeta Renata Verejanu, am lansat peste 100 de proiecte, la finele implementării fiecărui proiect se cerea crearea unei noi structuri. O mare parte din aceste structuri moderne ale Societății Civile au dobândit personalitate juridică. Astfel, am fost unul dintre fondatori și am activat din 1992 până în 2023 la: Revista „Micul Prinț”, f.1992, Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii „Micul Prinț””, f.1993, Prima Conferință Europeană a Junilor Jurnaliști, 1995, Organizația Mondială a Copiilor Talentați, 1995, Ziarul „Copiii Europei”, 1997,  primele Cluburi UNESCO, reunite în Federația din Moldova a Asociațiilor, Centrelor și Cluburilor UNESCO (FMACCU), 2000, „Eu vorbesc în limba ta, Tu vorbești în limba mea”, 2001, Caravana Culturii Păcii, 2000,  Asambleea în Deplasare a Tinerilor Europeni, Cluburile Consiliului Europei, 2001, Ora Consiliului Europei,  Academia Europeană a Societății Civile, 2003, Conferința Transfrontalieră a Tinerilor (Conferința TT), 2004, Marșul Voluntarilor pentru Pace, 2007, Marșul Voluntarilor pentru Drepturile Omului, 2008, Copiii  Talentați spun NU, copupției., Lecțiile Deschise „EU AM DREPTUL”de la Palatul Național și multe alte proiecte reunite toate în Rețeaua OMCT. Un proiect aparte a fost ORA CONSILIULUI EUROPEI, proiect lansat de mine, dar susținut de președintele OMCT, prin care am ținut seminare mai multe luni la Colegiul de Vinificație de la Stăuceni, am ales cei mai activi tineri și domnișoare pentru echipa de Observatori Naționali Imparțiali, din partea Primului Club al Consiliului Europei (un alt proiect lansat de mine în 2001), În cadrul programului lansat de doamna Renata Verejanu „REȚEAUA de OBSERVATORI NAȚIONALI IMPARȚIALI” domnia sa i-a învățat pe toți tinerii cum să monitorizeze. Eram echipa cea mai bună, observatorii noștri fiind apoi ademeniți de alte ONG-uri și organizații bănoase. Dar proiectul de monitorizare a alegerilor de toate nivelurile cu numele de „a MUNCI, a IUBI, a TRĂI” l-am desfășurat mai mulți ani, eu fiind șeful unei dintre echipe. Un proiect nespus de drag e SĂPTĂMÂNA ONU. Au urmat noi și noi proiecte de o frumusețe rară.

Dar, ce să vă comunic eu, pe când voi, miile de beneficiari și participanți ai acestor proiecte cu un impact extraordinar de benefic, le cunoașteți prea bine. Esențialul să nu uitați de unde ați pornit, să țineți minte că ați fost printre primii și să continuați să-i îndemați și pe alții să fie voluntari activi, și să muncească în folosul comunității, a societății...

 (O imagine de la prima vizită la Consiliul Europei, Strasbourg, anul 2000)

de la Revista „Micul Prinț” la Concursul Internațional „Micul Prinț”