Eminescu, Blaga și noi...

 

EMINESCU ÎN VIZIUNEA LUI LUCIAN BLAGA

În perioada diplomaţiei lui Lucian Blaga îi permite – prin înseşi obligaţiile oficiale ce le avea, dar şi prin deschiderea sa spre alte culturi şi spre diferite aspecte ale culturii universale privite ca un tot – să fie o personalitate multiplicată, pe care o vedea întruchipată în Hermann Keysserling. Acesta avea „darul empatic” de a trăi pe rand mai multe culturi şi de a se transpune în sufletul altora, de a traduce inconştientul în formă de conştiinţă. Conştiinţa lui devine aproape conştiinţa pământului, consemnează Blaga.

În mod evident poetul-filosof constată o astfel de personalitate şi în cazul lui Eminescu, la care se referă în special în Trilogia culturii, în aforisme şi în diverse însemnări, unele cu caracter autobiografic. Eminescu ilustrează, prin excelenţă, după părerea lui Blaga, fenomenul „hotărâtei incorporări” în cultura şi civilizaţia europeană, care survine în secolul al XIX, când se atestă mai multe etape ale emancipării poporului român, ale renaşterii lui, care au făcut posibile şi anumite influenţe, el trecând printr-un „proces de autoconstituire şi de imitaţie” (Trilogia Culturii). Este schiţat şi un anumit tablou fenomenologic al acestor influenţe – cele ancestrale ce vin sub formă de amintiri de la popoarele romanice, cele sporadice ce apar din Italia, cele cu caracter mai masiv pe care le produce contactul cu Franţa şi cele care s-au manifestat ca „o solie” din partea ţărilor germanice.

Urmează o mai detaliată disociere de natură tipologică a acestor influenţe, Blaga găsind o deosebire mai pronunţată, de esenţă între influenţa franceză şi cea germană. Diferenţele se configurează mai cu seamă în cadrul procesului de succesiune a stilurilor care o menţin neschimbată. Goticul, barocul, naturalismul, romantismul şi simbolismul aduc dovada unor mărci stilistice care se exprimă în cazul francezilor prin măsură, discreţie şi sobrietate, iar în cazul germanilor prin „demăsură” (termenul e a lui Blaga), exces. Cele două stiluri se remarcă respectiv prin prevalarea universalului, a tipicului şi al particularului, individualului: „francezul ca „ins” e absorbit de un tip generic; germanul creşte lăuntric, debordând legea, umplându-şi cadrele individualităţii sale ca „atare” (Trilogia Culturii).

Este definit şi caracterul impactului pe care le au cele două culturi asupra altor culturi europene: cultura franceză lansează îndemnul „fii cum sunt eu”, iar cultura germană sfătuieşte: „fii tu însuţi”. Referindu-se la istoria literaturii şi spiritualităţii româneşti, lucian Blaga identifică mai multe momente de contact „catalitic” cu cultura germană, care stimulează şi dinamizează anume procesul de căutare şi cristalizare a specificului, identităţii, a „românescului”, după cum zice el. Natura catalitică a impactului culturii germane asupra „duhului românesc” e ilustrată de Gheorghe Lazăr, Titu Maiorescu şi, bineînţeles, de Eminescu, a cărui conştiinţă etnică a fost formată „graţie unei ample inducţiuni germane”, manifestată în descoperirea factorului inconştient al creaţiei populare româneşti. Ca şi Călinescu, Blaga dezaprobă râvna cu care unii istorici şi critici literari caută sursele anumitor opere ale poetului, configurându-i un portret printr-o tehnică de mozaic şi prin formule convenţionale de tipul „duhul eminescian”, „sufletul românesc”.

Mai mult AICI

Daniel VEREJANU și Societatea Civilă

„CEL MAI ACTIV COORDONATOR DE VOLUNTARI”  

Daniel Verejanu, cu un stagiu de peste treizeci ani de activitate în Societatea Civilă,

își primește Premiul de la Ministerul Tineretului „Cel mai activ coordonator de voluntari”...

monitorizează alegerile de toate nivelurile, implementează proiecte pentru copii și tineret la Biblioteca „Transilvania” și la Palatul Național... Clipe plăcute...

:

METAFORA, patrimoniu cultural imaterial

După opera lui Lucian Blaga

. Metafora, comunicare dintre conștient și inconștient, a păstrat gândirea blagiană actuală și peste decenii. Deși folclorul și tezaurul popular rămâne o experiență primordială în cunoașterea metaforei, cercetarea demonstrează importanța valorii acestui patrimoniu imaterial.

Invocând tema „Metafora, patrimoniu cultural imaterial”, constatăm existența unei excepționale contribuții scriitoricești la promovarea și valorificarea acestui patrimoniu. Or, Metafora e impactul benefic al activității creatorilor de valori artistice. Autoritățile literare românești care au contribuit la îmbogățirea acestui patrimoniu cultural imaterial constituie nume bine cunoscute ale literaturii clasice și moderne. Pentru studiul nostru l-am ales pe Lucian Blaga, poetul, filosoful și ambasadorul României mari, autorul trilogiilor, scriitorul care a fost și rămâne o sursă de inspirație pentru generațiile care l-au urmat. Grigore Vieru și-a mărturisit deschis acest legământ, numindu-și cartea care l-a consacrat „Numele tău”, după numele poemului dedicat lui Lucian Blaga. Fiind un bun cunoscător al literaturii universale, sesizând apariția unui nou raport artă-scriitor, gânditorul de la Lancrăm constată că anume limba română e acea profunzime din care izvorăște metafora. Limba română are darul de a produce metafore superbe, profunde, filosofice cum rar se găsesc în limbile altor popoare. Sensurile noi pe care le produc cuvintele ce constituie metafora oferă originalitate și viabilitate lucrării artistice. O primă experiență a înțelegerii metaforelor rămâne a fi folclorul, tezaurul popular. Folosind cu pricepere funcția imaginației, creatorii de metafore introduc consumatorii de metafore în acea situație imaginară la care încearcă să-i adapteze. Exegeții unei sau altei opere, căutând calea spre o realitate de profunzime, scot la suprafață sensuri nebănuite, depozitate în memoria colectivă de milenii. După puterea de a pătrunde dif erite straturi, diferite adâncimi și a răsplămădi, răstălmăci un fenomen concret, oferind un chip aparte după haina metaforică, autorului i se atribuie un stil sau altul. Expresionismul, al cărui promotor în literatura română a fost Lucian Blaga, își permite luxul celor mai moderne metafore. Meditațiile lui Lucian Blaga asupra posibilităților noastre de a ne integra în cosmos sunt oferite cititorului altor secole, altor milenii în metafore care au păstrat gândirea blagiană inedită, au ocrotit-o, au ferit-o de toate intrigile timpului. Metaforele blagiene oferite Luminii și Iubirii sunt un tezaur cultural rar. Or, aspirația fundamentală a poetului a fost susținută de iubire. „Iubind, ne-ncredințăm că suntem”, -  afirmă poetul în poemul Psalm, metafora-i devenind proverb, stare de veghe.

Articolul întreg la Metafora

                                                                                                               Daniel Verejanu

Revista Micul Prinț, Festivalul Micul Prinț..